HERUVIM – fragment

Casa se găsea pe o stradă mereu ȋnsorită. Nu era ȋntotdeauna cald cȃnd ajungeam acolo, dar era ȋntotdeauna soare, chiar şi ȋn zilele de iarnă. Casa propriu-zisă se găsea ȋntre stradă şi grădina din spate. Poate culoarea ȋn care era zugrăvită atrăgea cumva lumina fiindcă, dintre copacii grădinii, ȋmi părea strălucitoare. Numai cineva care s-a... Citește în continuare →

Mai avem nevoie de eroi?

“Tata, ştii că Romȃnia a avut un centenar? Şi că a avut eroi ca ȋn Cavalerul meu?”   Marcus a continuat să ȋmi povestească de lupte şi steagul tricolor. Nu era precum ȋn istoria care o ȋnvăţasem eu, dar un copil din grupa mare are mai multă imaginaţie decȃt Sergiu Nicolaescu. O clipă am vrut... Citește în continuare →

„Aceasta e criza: lumea veche moare, iar lumea nouă ȋncă nu se poate naşte.”

O zi ȋntreagă bătuserăm Parisul fără a intra ȋn vreun muzeu, doar admirȃnd pieţele, palatele, catedralele şi toate minunăţiile orgolioasei metropole. Cu pantofii plini de praful grădinilor Tuileries, ne ȋntorseserăm ȋn Montmartre, acolo unde aveam hotelul. Căutȃnd o terasă care să nu ofere doar mȃncare bună, ci o nouă mostră din acel je ne sais... Citește în continuare →

Heruvim

Un funcţionar bancar, scriitor ȋn timpul liber, un agent secret cu harul povestirii şi un profesor sirian venit ȋn Timişoara să descopere sensul unui straniu manuscris din Alep trebuie să pună capăt unei conspiraţii la fel de vechi ca şi istoria cunoscută ȋntr-o singură zi. Un thriller ȋn care erudiţia lui Umberto Eco se ȋmpleteşte... Citește în continuare →

Bătălia pentru Idlib: o altă ȋnfruntare ȋntre interesele geostrategice ce au ȋnsȃngerat Siria

În vreme ce coaliţia sunnită, condusă de Arabia Saudită, ȋncearcă să ȋnfrȃngă rebelii şiiţi din Yemen, provocȃnd numeroase victime civile, printre care treizeci şi cinci de copii, rebelii susţinuţi de monarhiile sunnite ale Golfului se pregătesc pentru cea din urmă (importantă) ȋnfrȃngere. Dacă susţinătorii regimului al-Assad s-au grăbit să proclame recucerirea Deraa (oraşul ȋn care... Citește în continuare →

Romȃnia firească: deţinuţii se ȋntȃlnesc cu scriitori, nu devin unii. Romȃnia bolnavă: miniştrii sunt consiliaţi de infractori

Penitenciarul Timişoara se află pe Popa Şapcă. Cine a denumit aşa strada trebuie să fi fost un mare mucalit fiindcă numitul Şapcă, ȋnainte de a deveni stareţ al mănăstirii Cozia, se remarcase drept unul dintre ultimii bandiţi, sau, pentru a fi drăguţi, haiduci, ai Ţării Romȃneşti. Din CV-ul său mai putem aminti că fusese unul... Citește în continuare →

Siria şi veacul pierdut al Orientului Mijlociu

„Cine va stăpȃni Damascul, va conduce ȋntreaga Asie” Cȃţiva ani ȋnainte ca atentatul de la Sarajevo să aducă măcelul Primului Război Mondial, un tȃnăr englez absolvent de Oxford, Thomas Edward Lawrence, conducea săpăturile arheologice de la Karkemiş, de la graniţa Siriei şi a Turciei moderne. De la zilierii locali acesta auzise o butadă ce spunea... Citește în continuare →

O scurtă poveste de familie despre cum au ajuns să ne conducă „oamenii fără căpătâi, nevolnicii și bețivii”

Mulţi ani, ȋn copilărie, vedeam războiul ca pe un eveniment fabulous. De „vină” erau cei doi bunici, care, atunci cȃnd se ȋntȃlneau la noi, se aşezau la masă, deschideau o jumate de ţuică molcomă bănăţană, se puneau faţă ȋn faţă şi ȋncepeau să ȋşi amintească. Cum trecuseră Prutul, cum fugeau pe lȃngă ei infanterişti romȃni,... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑