Frumoasa din Fabric

Un vas de flori decolorat, un scrin nemţesc din alte vremuri abandonat pe coridor şi plin de praf, mărturisind încă măiestria meşterului ce îl sculptase, balustrada tremurătoare, ce sprijinise paşii atâtor generaţii, şopteau necontenit istoriile celor ce le deţinuseră cândva şi a căror faimă trecătoare nu o mai spuneau decât ele, cu glas tot mai stins.

15241784_725927120895464_1220721512206161052_n

Nu găseşti în astfel de locuri rânduiala transilvană, nici curâţenia obsesivă aşa de căutată astăzi, totul este maculat de vieţi trăite uneori extravagant, alteori la limită, printre crize de nebunie sau de prea multă iubire, cum numai în cartiere vechi şi cosmopolite mai vezi. În asemenea locuri se nasc legendele, poveştile ce însufleţesc vremelnic imaginaţia tinerilor şi îi fac să suspine pe cei grizonaţi, pentru că, la fel de lesne cum urcaseră pe culmile bogăţiei sau ale gloriei, la fel de cruntă era şi prăbuşirea celor ce îşi depăşiseră condiţia la care lumea îi vedea condamnaţi. Cădere care, la rândul ei, făcea să tresară iarăşi inima celor de aici şi orgoliul celor din bogata Cetate, bucuroşi să lege prăbuşirea de lipsa virtuţilor şi a moralităţii. Fiindcă, întotdeauna, acolo unde lumea e aşezată, în spatele zidurilor, oamenii se vor mai civilizaţi. E doar o dorinţă transformată ȋn aparenţă, ȋn obişnuinţa de a vedea într-un guler alb şi o haină scumpă chezăşia virtuţilor, iar într-o vorbă repezită şi o cămaşă cu mânecile suflecate – perdiţia.

Pe Lisa locul o caracteriza cel mai bine. Dar, odată cu vremea, ar fi ȋmprumutat, ȋncet, din tristeţea şi nostalgia acestuia după anii de odinioară, după frumuseţea trecătoare, o vedeam o bătrână singură, cu priviri pierdute înspre tinereţea seducătoare, punând cu o mână tremurătoare resturi de carne unor pisici şmechere şi miorlăitoare. Speram că va găsi momentul când să evadeze din acest loc şi să îşi schimbe visele.

Am rămas în urmă să o privesc pe Lisa de acum, o apariţie neverosimilă în curtea ce îmi părea acum desprinsă din oraşele colorate sud-americane, poate Valparaiso, învolburând imaginaţia a doi fraţi ce se opriră din joacă pentru a-i sorbi cu ochii largi fiecare centimetru ai pielii arămii, uitând să mai clipească şi trezind invidia unei gospodine ce îi întrezări pentru o clipă silueta în lumina unui bec acoperit de pânze de păianjen printr-un colţ de geam verzui şi scorojit. Aceasta era lumea ei, un mix de grandoare şi decadenţă, speranţă şi resemnare tragică, aici putea fi zeiţa tuturor, adorată şi invidiată în acelaşi timp, întruchiparea poveştilor adulate de oamenii acestui cartier cosmopolit, Fabricul, ce trăise întotdeauna cu iluzia destinului său măreţ.

Fragment din Crepuscul

2 gânduri despre „Frumoasa din Fabric

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: