Fiecare zi ar trebui sa fie uimitoare
Trecusem de nenumărate ori pe la răspȃntia celor două străzi cu nume complicate ȋn drumul către şcoală şi ȋnapoi, dar nu ȋl văzusem decȃt tȃrziu, ȋn cea de-a doua toamnă petrecută la Damasc, ȋntr-un asfinţit. Mă oprisem cu Danilo, nu ȋmi amintesc pentru ce motiv, pe cele două imense pietre ce străjuiau capătul străzii ce... Continuă să citești →
Daniel Luca ar fi vrut să scrie o carte pentru copii şi a ȋnceput Sindromul Mowgli cu această intenţie (e bine să fii prieten cu scriitorul…). Dacă ne gȃndim la unele dintre povestirile Fraţilor Grimm şi la precocitatea puilor de om de astăzi, am putea spune că e un roman de aventură (şi) pentru copii.... Continuă să citești →
Bunicul povestea cȃt de frumos fusese ȋn 1937. Nu ştiu de ce acest an i se păruse de-ţinut-minte, poate că de-abia ieşise din adolescenţă şi din satul său, că auzise discursuri ȋnflăcărate despre demnitate şi mȃndrie naţională sau, pur şi simplu, ȋşi cȃştigase primii bani. Pe urmă, am mai auzit şi de la alţi bărbaţi... Continuă să citești →
Unul dintre puţinele clişee adevărate ajunse ȋn lumea occidentală datorită peliculelor hollywoodiene este cel al soldaţilor neȋnfricaţi, cu priviri de gheaţă şi feţe arse de soarele munţilor ce se ridică la marginea deşertului: mujahedinii, soldaţii lui Allah, ce luptă ȋnarmaţi doar cu pistoale-mitralieră ȋmpotriva tancurilor crudei Armate Roşii. Dacă ȋn urmă cu trei decenii ei erau... Continuă să citești →
Un vas de flori decolorat, un scrin nemţesc din alte vremuri abandonat pe coridor şi plin de praf, mărturisind încă măiestria meşterului ce îl sculptase, balustrada tremurătoare, ce sprijinise paşii atâtor generaţii, şopteau necontenit istoriile celor ce le deţinuseră cândva şi a căror faimă trecătoare nu o mai spuneau decât ele, cu glas tot mai... Continuă să citești →
Când tata a oprit banala noastră Dacie, privirea mi-a fost atrasă de gardul alb din lemn ȋn spatele căruia se ȋntindea o livadă parcă desenată. Pe atunci, la ṭară, gardurile erau făcute manual, de ṭăranii noṣtri, iar scândurile rar se ȋntâmpla să fie două la fel, cărările ca vai de ele, livezile, chiar ṣi cele... Continuă să citești →
Cu o săptămȃnă ȋnaintea Cataloniei, ȋn Kurdistan avea loc primul referendum al acestei toamne ce avea drept miză independenţa unei regiuni. Cu o prezenţă la vot de peste 72%, 92% din cei 3.305.925 alegători exprimau cu putere dorinţa independenţei. Un referendum declarat ilegal de către Curtea Supremă de la Bagdad, nepotrivit de unele cancelarii... Continuă să citești →
Îmi plăceau mult trenurile, îmi plăcea şuieratul locomotivelor, oamenii care se luptau să coboare mai repede decât se înghesuiau cei de pe peron să urce, ceferiştii rotofei plini de importanţă care fluierau îndelung semnalul de plecare, totul în atmosfera superbă, caldă şi liniştită a toamnei. Dar mai mult decât orice îmi plăceau povestirile tatei; fiindcă,... Continuă să citești →
De peste cinci ani, dinspre Siria ajung doar ştiri funeste. După ce regimul Assad a fost acuzat de crime ȋmpotriva umanităţii, s-a ȋntrupat parcă din nisipul deşertului o forţă ce a cutremurat şi mai tare lumea: Statul Islamic, sau Daesh, cum peiorativ ȋi spun ceilalţi fideli ai Profetului. In toată această vreme, moartea a... Continuă să citești →
adrianpetrustepan
